Telecomunicațiile nu mă vrea.
Uaaaaaaaahhhhhăăăăăiiiuaaaaaaarrrrr!!! <- urlet.

După ce săptămâna trecută am fost lipsit de privilegiul de a-mi auzi interlocutorii (că m-i so bulit difuzorul de la minunatul meu smartphone .. pământ!), astăzi, oricine mă sună este întâmpinat de glasul mirific care zice "ați accesat căsuța vocală...". Îmi bag trandafirul (la reomandarea lui Adrian, care m-a sfătuit să vorbesc frumos) în tăt!
Cartela SIM care zace de ceva vreme în telefonul meu nu mai vrea! zice lumea că poate so demagnezitat... dece? cu
De bucătărit bucătărim, da’ de civilizat nu ne civilizăm.
Se numește MasterChef și urmează să înceapă la proteveu.
În câteva scrieri anterioare îi lăudam pe ăștia de la media pro că sunt cu un pas înaintea tuturor cu voyo și la capitolul ăsta stau ferm pe poziții. Ce se întâmplă însă cu show-urile pe care dragii de ei le cumpără și le produc românește, este o cu totul și cu totul altă poveste.
Partizan de Sălăjan în Oldies
Epic!
Aseară am avut deosebita ocazie de a îi vedea pe "plecații de-acasă" de la Partizan. Am râs de să-mi crape abdomenul ăla antrenat la sală. În ciuda vârstei, cei doi fondatori au făcut un șou de zile mari, împreună cu cei doi sibieni nou veniții și alături de îndepărtatul sunetist / luminist / vocalist / chitarist care era ascuns pe după bar.
Ca să înțelegeți cam de ce sunt în stare acești partizani, luați de vă delectați cu nebunia pe care au făcut-o la Guerrilla.
Nu am alte comentarii, sunt pur și simplu foarte tari!
Pe Tribunei 33 vă rog
E oficial, urăsc taximetriștii plini de chef de povești.
Acum 5 minute am intrat în minunata cafenea și sunt pachet de nervi. Nu mai pot cu ăștia. Chiar nu-mi pasă că nu ți-ai făcu nici măcar banii de taxă sau că te-a chemat cumnatu-to să-i dai curent și ai încercat să îi explici că nu ai cum că tu nu ai baterie de diesel! Cu atât mai puțin îmi pasă de faptul că la 10 trebuie să-ți iei nevasta pe care o urăști deja de la muncă și să o duci acasă și nici măcar
Dragoste și-un pai în posterior
De obicei nu sunt siropos și nu abordez astfel de subiecte dar am fost inspirat de Anca draga de ea și a ei minunată scriere, și deci trebuie să scriu.
Știți ce se întâmplă cu o broască când îi bagi un pai în fund? Vă zic eu, nu mai are frână, țopăie sau înoată până ori ajunge la orgasm, ori scapă de obiectul străin care îi maltrateaza trupul.
Cam așa e și cu dragostea. La început te turezi ca un oltcit, zbârnâi din toate încheieturile, fumegi din nări și-ți strofoci creierii. Și-ți mai macini mintea pentru a înțelege dece și mai ales cum să, încerci tot posibilul, joci ping pong între penibil și patetic. Fiecare fum pe care-l trage din țigare respectivul sau
Una că-i faină
Mă obsedează piesa asta.
Mulțumiti deosebite Marcelei care mi-a pus-o prima dată spre audiție
V-aș plesni cu lopata’n frunte până v-aș face una cu ea!
Eu am lopată. Și al dracu o mai și folosesc.
Mi-am cumpărat lopată ca să curăț nămeții de pe trotuarul din fața cafenelei pentru că, atenție, este datoria proprietarului să facă asta, și cum proprietarul mi-a închiriat mie spațiul, este prin urmare datoria mea.
Tot datoria mea este să cobor din bloc și să dau cu lopata, chiar dacă sunt
Băștinaș cu sânge de taur
M-am impiedicat azi de acest comentariu pe minunatul facebook.
Pe principiul: când un expat critică țara adoptivă și își dă cu părerea referitor la calitatea oamenilor și la obiceiurile de căcat
Oare tu știi cum e?
Știi oare cum e să nu ai nici un fel de chef? Sa nu vrei să ieși în oraș, să nu vrei să bei o bere, să nu vrei să faci sex?
Ei bine, de cateva zile în coace sunt precum un fir de iarba plouat vreo două săptămâni. Nu vreau nimic, nu-mi trebuie nimic.
Nici măcar să scriu nu am chef și deci mă voi opri acum, înainte să o dau în alte ciudățenii.
Nimic, nimic nimic!
Retrospectivă
Îmi doream să scriu post-ul ăsta fix în data de 6 Februarie, pe la ora 11 seara, că atunci se împlinea o lună decând m-am reapucat de scris, reapucat adică câte o scriere pe zi (cel puțin). Soarta însă m-a binecuvântat cu un hard disk prăjit, motiv pentru care scriu abia azi, când am reușit să intru în posesia noului HDD și după ce am instalat ferestrele și celelalte zeci de soft-uri pe care le folosesc (un deliciu de altfel).
Să numărăm deci:
- am adunat 114 articole (de la origini, și 60 din 6 ianuarie până azi)
- v-am provocat la 118 comentarii
- v-am ademenit pe blog de 2215 ori
- v-am băgat pe gât 3844 pagini
- 40% dintre cei care au avut tupeul să dea pe aici, au revenit
Mult ori puțin, nu mă pot hotărî, important este că nu mă opresc și, dacă cei 40% continuați să reveniți, înseamnă că scriu totuși ceva digerabil și, poate, interesant.
Vă mulțumesc așadar și vă numai de bine.