Alexandru Cocieru un expat contrariat

Bă! și eu trăiesc în țara asta!

După postul ăsta, mi-am auzit tot felul de reproșuri și comentarii care mai de care mai naționaliste. Recunosc, nu am spiritul național însuflețit, c-am plecat de acasă prea devreme și am ajuns aici prea târziu, dar asta nu înseamnă că nu-mi pasă și că nu mă afectează situația acestei țări care mi-a dat un buletin și un pașaport, că restul le-am făcut eu pe toate.

Ziceam că schimbările se fac de jos în sus și nu se fac peste noapte. Să presupunem, prin absurd, că toată tevatura de pe străzi pe care o văd total degeaba va reuși să-l detroneze pe acest dictator și demon antisocial cum l-au catalogat nenumărați. Și mai departe? O să vină vre-un sfânt care să facă o schimbare, sau vom ajunge iarăși după două mandate că ieșiți în stradă să protestați. Ați făcut aceiași greșeală cu: Iliescu, Constantinescu și acum, același scenariu se întâmplă cu deosebitul Băsescu.

La schi cu toată lumea

Ziceam anul trecut că schi-ul m-a făcut să nu mai urăsc iarna. Înainte să descopăr acest minunat sport uram iarna cu tot ce implică ea. Acum nu o mai urăsc. Nu mai urăsc frigul, sau zăpada, sau mocirla de pe străzi, pentru simplul fapt că toate acestea se îmtâmplă atunci când pot schia.

Am fost astăzi la Arena Platoș și m-am dat cu placa, și trebuie să zic că am început să mă îndrăgostesc din ce în ce mai mult de acea bucată de fibra de sticlă frumos colorată și rotunjită pe la colțuri. Nici nu mai cad ca un copil prost, reușesc încet încet să devin tot mai sigur pe propriile picioare.

Trebuie deci să-mi cumpăr echipament . Și vă instig! mergeți și dați-vă cu schiuri, placă, sanie... nu există nimic care să vă dea un mai mare simț de libertate și să vă desprindă mintea de la rutina capitalismului.

Să mai aplăudăm un pic

Îmi amintesc cu drag de vremurile când actorii erau tratați după merite. Bine, pe vremea aia toată lumea era tratată după merite, dar asta este o altă poveste.

De prima dată când am fost la o piesă de teatru (acum mulți ani), îmi amintesc de ovații, toată sala în picioare și chemarea actorilor la aplauze. Îmi amintesc însă și de momente în care lumea aplauda o dată, se ridica să pleca liniștită spre casă, pentru simplul fapt că piesa/concertul nu au fost atât de

Reacție la: Să trăim pe NeVe

Mă dădeam de dimineață pe bloguri și am dat de postul lui Tudor. Am vrut să-i răspund într-un comentariu dar mi-am dat seama că o să fie un comentariu mult prea lung pentru a fi considerat un comentariu, așa că voi răspunde aici.

Taxele nu sunt un lucru rău, așa cum spuneam și aici, taxele sunt la baza democrației și fără ele aceasta nu are cum exista. Ce se întâmplă cu taxele și cine le plătește, asta este problema care ne afectează mult mai mult decât cedarea la 16% sau plata asigurării sociale ș.a.m.d.

Fiecare în lumea asta își alege cum vrea să-și trăiască viața. Alege să fie un cetățean decent și moral, sau alege să fie o sugativă care să se hrănească cu sângele altora. Așa a fost din totdeauna, nu este acum o descoperire și, din păcate, așa va fi întotdeauna; unii plătesc alții nu și, cum statul este dator să-și trateze toți cetățenii în mod egal, toți beneficiază de minimul social pe care democrația îl asigură. Eu personal i-aș lăsa să moară de foame, de gripă sau să rămână analbafeți dar nu așa funcționează sistemul.

În concluzie, vrei plătești, vrei nu plătești (pentru că suntem suficient de capabili să ne fofilăm pe sub taxe și impozite). Vei beneficia de toate serviciile statului de care beneficiez și eu, care plătesc, dar vei fi blestemat fiecare zi din viață de noi, cei care credem că merităm și bucățica pe care statul ți-o dă ție.

Este vorba doar de o simplă și morală alegere.

Ce faci când îți iei o țeapă?

Simplu, indiferent de ce fel de țeapă îți ei, și în condițiile în care nu ești atât de idiot încât să nu poți proba nimic, te duci în instanță.

Am auzit nenumărate povești de genul "I-am dat bani și nu i-am mai văzut" sau "I-am împrumutat ceva și până în ziua de azi mă tot amână" culmea, de la oameni care au cum proba toate aceste mârșăvii și care ar putea lua atitudine juridică în sensul rezolvării problemei.

Acum aproximativ două săptămâni, am avut o puternică altercație cu un fost asociat, care începuse să recurgă la metode neortodoxe pentru a grăbi finalizarea unei înțelegeri stabilite de comun acord, înțelegere care era în granițele legii și care era dusă, pas cu pas, spre finalizare. În ce a constat această grăbire? amenințări, șantaj și tot felul de prostii de acest gen care pe mine personal mă debusolau pentru cel puțin două zile.

Ei bine, am recurs la consultarea unui avocat care mi-a zis să-l bag în .... dragei lui mămicuțe și să adun probe care să îl incrimineze, ceea ce, pe parcursul disputei, am și făcut. Ulterior, l-am pus pe individ în fața dovezilor și l-am rugat politicos să înceteze, pentru că următorul pas era depunerea unei plângeri penale pe articole și alineate. Acum, personajul înainte menținat e mai liniștit ca niciodată. A încetat să mai trimită mesaje de amenințare, a adoptat un comportament demn (pe cât se poate) de o persoană responsabilă și cu capul pe umeri. Se poate deci.

Vreau prin această scriere și exemplu să vă îndemn să faceți uz de mecanismele juridice ale statului care, corupte sau nu, vă pot fi de real ajutor când vine vorba de rezolvarea unei dispute, de orice natură ar fi aceasta. Nu lăsați nenorociții să scape prin simplul fapt că nu aveți chef sau timp să îi acționați în instanță. Fiecare are dreptul lui la dreptate pe care vă îndemn solemn să îl exercitați!