Alexandru Cocieru un expat contrariat

5Feb/20120
 

M-am întâlnit cu un sac de gunoi în fața ușii

Cu un sac mai mic decât cel pe care îl lăsasem acolo.

Să încep cu începutul. Acum câteva zile mi-am făcut curaj și m-am apucat de făcut curățenie în apartamentul în care dorm și fac baie de câteva luni (numai pentru asta și ceva în plus îl folosesc). Și cum făceam eu așa curat, am adunat sticle de suc și tot felul de alte mizerii, pe lângă o sumedenie de haine și așternuturi de pat uzate sau pe care nu le-am mai folosit de multă vreme.

Ei bine, am adunat un sac din ăla negru, de un metru și ceva înălțime și de vreo 40 de centimetri diametru (nicidecum ce vedeți în poză). Am lăsat sacul cu pricina lângă ușă, în ideea în care cu siguranță cineva, din pură curiozitate se va uita prin el și poate, de nevoie, și-l va însuși. Lucru care, ieri, s-a și întâmplat. Unul din vecini, că dacă era un cerşetor cu siguranţă nu făcea ce-a făcut vecinul, s-a făcut stăpân pe sacul meu de gunoaie.

Partea cea mai interesantă este că minunatul vecin nu a avut minima decență, dacă tot a găsit folositoare celelalte chestii aruncate de mine, să facă efortul extraordinar de a arunca gunoaiele pentru care nu a găsit întrebuințare, sau poate s-a gândit că mai am eu nevoie de ele, din moment ce nu le-am aruncat. Fapt pentru care, mi-a lăsat tot lângă ușă, o plasă mai mică, cu deșeurile menajere, pe sistemul “du-ți frate gunoiul la tomberon”. Precis peste alte câteva zile va veni un alt vecin, sau poate același, să-mi zică că nu-i frumos să stau cu gunoiul la ușă.

În concluzie, nu știu dacă este taman ceva de care să mă mir. Românul vrea să primească dar n-ar pune osul la treabă nici măcar după ce primește. Ieșiți voi în stradă și cereți, că eu am treabă, am de dus gunoiul la tomberon.

Comentarii (0) Trackbacks (0)

Niciun comentariu până acum.


Leave a comment

(required)

No trackbacks yet.

Switch to our mobile site