Dute-n Veneția că-i la modă și că-i Februarie!
Și că-i un frig numa' bun de stat în camera de hotel și de exersat poziții producătoare de copii. Eu am fost și era să mă și însor.
Cei la la F64 (pentru internauți de 8 ori tasta F8) au dat drumul unei campanii de îndrăgosteală. Zic ei așa că dau pe degeaba o excursie în Veneția, pentru unul dintrei cei ce investesc într-un aparat foto Canon ori dupe net, ori în showroom, între 01 (adică ieri) și 14 (adică peste 12 zile), că doar de, dacă te duci în Veneția să-ți ceri prietena în căsătorie, sau să-ți duci
Aleluia, am scăpat!
Nu se poate să nu vă fi întâlnit zilele astea cu poza din stânga, poză care conține minunatele 20 de puncte din agenda politică a deosebitului și extraordinarului și exclusivului și nemaipomenitului și șocantului partid politic înființat de absolut specialul Daaaaaaaaaan Diaconescu.
Eu porcărie mai mare nu am întâlnit până acum nici măcar în frumoasa Românie. Să luăm deci la purecat, fiecare punct în parte, că de, dacă tot sună toate atât de bine, trebuie să căutăm nodul din papură.
Cojoc barbatesc Alain Delon
Moda asta generează niște perle de te doare mintea
.
Auzi tu, Cojoc Alain Delon. Poate sunt eu prea tânăr pentru astfel de articole vestimentare care, după cum se arată pe stradă, sunt din ce în ce mai populare. Vorba aia "History repeats itself". Un prieten mi-a arătat zilele trecute cojocul său, foarte bucuros de altfel că îi ține de cald pe gerul care mistuie țărișoara în ultima vreme. Tot de la Claudiu am aflat și că minunatul cojoc, pe vremea când a apărut prima dată, se numea Alain Delon (știți voi, actorul).
Ei bine, se pare că cojoacele respective sunt mai nou în mare vogă, și cum e sec să-i zici doar cojoc de iarnă, până și acum, după câteva zeci de ani, tot Alain Delon se numește. Mă întreb, oare actorul cu pricina știe că, undeva în Europa, un articol vestimentar îi poartă, cu maxim succes, numele?
Ce tot atâtea lucruri complicate
Da, ce tot atâtea subiecte întortocheate și verticale și nu mai știu ce, bagă și tu niște poze cu țâțe, cururi, un copil mic și scumpic, o pisicuță într-o poziție mai ciudată, să vezi atunci cum te citește lumea.
Așa mi-a zis zilele trecute o bună prietenă.
Drept urmare:
La dracu
Să ne băgăm deci o chestie cu o luminiță’ntre dinți
Să o spun pe aia dreaptă, nu sunt mare fan pe care îl oferă o țigară într dinți, dar cu asta suntem toși obișnuiți. Pe asta cu țigara electronică însă, o găsesc de-a dreptul hidoasă.
Nu știu cum au reușit minunații producători de astfel de prostii să vă prostească, dar văd că sunteți din ce în ce mai mulți. Deci cam cum să pufăi un tub negru cu o luminiță albastră? Adică cam pentru ce? Lasă-te dracu de tot și nu încerca să înlocuieşti un rău cu un rău mai mic, asta pe lângă faptul că este mai urât de trei ori decât răul iniţial.
Puf puf puf...
Cum să nu: te scapi la sala de forţă
M-am apucat, după ce demult mi-am dorit, de mers la sală.
Ne-am luat noi doi, eu și cu un prieten (că singur nu m-aș fi dus nici mort), și ne-am făcut abonamente la o sală de forță din oraș. Ei bine, să nu cumva să trăiești cu impresia că avem habar ce facem acolo.
Sâmbătă a fost prima zi. Am făcut piept, spate, biceps, triceps, piept, triceps, abdomen, biceps, piept.... întindere la
România, te iubesc!
Te iubesc pentru că mi-ai dat un buletin, un pașaport și-un permis de conducere. Te iubesc pentru că-mi dai voie să văd Europa (ă... doar Europa). Te iubesc pentru că mă lași să fac afaceri (și pentru că-mi iei mai mult de jumătate din cât produc). Te iubesc pentru că nu mi-ai dat drumuri drepte pe care să mă plictisesc conducând. Te iubesc pentru că ai lăsat câteva (zeci/sute/mii) de gropi prin ansfalt ca să mă ții și mai
Mă implic, dau share!
O sumedenie de cauze, o sumedenie de oameni care au nevoie de ajutor (pe bună dreptate) și care apelează la sentimentul de milă (iarăși, cererea de ajutor în cazul unor persoane lipsite de noroc nu se numește cerșit).
Vedem pe la TV fundații care cer donații, sau cazuri singulare care și ele cer donații. Mai sunt și acei comis voiajori care cer donații, aici însă este cerșeală și hoție pe față. Să nu uit dară de la ce am pornit. Canalele sociale "dupe net" dau pe dinafară de cauze împrăștiate de foarte multă lume, lume care însă nu conștientizează că simpla împrăștiere a unei cauze nu ajută subiectul cu absolut nimic!
Toate cauzele apelează la sentimentul de milă și cer donații! Cer atitudine, cer de la cei cărora li se adresează să facă ceva, să sacrifice 10 lei pentru ca cineva să aibă o șansă. Nu ar fi mai frumos dacă, înainte să dai share, ai și dona? Sunt sigur că ți-ar crește "cota de piață" dacă,
Felicitări! Nemții, englezii sau americanii vor fi foarte fericiți
Oare voi nu v-ați mai săturat? mă întreb eu așa. Nu vă mai ajunge cu campionii și cu ridicarea lor în slăvi? Nu v-ați mai prins că faptul că-s campioni este doar pentru ei? Că nimeni în țara asta nu dă nici măcar un ban jumate pe faptul că ei sunt campioni? Și ce dacă dai tu pe facebook share peste share, crezi tu că share-urile tale vor face un mare om de afaceri român (noțiune inexistentă) să-l angajeze pe minunatul campion?
Dacă peste maxim 10 ani acești deosebiți tineri mai sunt în țară, eu mă
Nici măcar Zoso nu mai vrea
Se pare că PIPA și cu SOPA intră în acțiune fără a fi măcar intrate în vigoare. Zoso, un cel mai mare blogger din România zice că nu mai vrea, zice că nu mai poate cu prostia și minciuna și falsitatea pe online, și mai ales pe bloguri, unde lumea se așteaptă la mult mai multe decât de la ziare.
Vali Petcu pe numele lui din buletin, Zoso și-a șters conturile de facebook și twitter. O fi pe bune sau e doar un exercițiu de imagine, rămâne de văzut.
Cert este că, după câte porcării am întâlnit în ultimele săptămâni când am început să urmăresc mai atent blogosfera, cu regret trebuie să îi dau dreptate. Este plin de curve virgine, care mai de care mai înțepate, "corecte" și mai ales ipocrite.
Altfel, bună dimineața.
[Update]: pe același subiect și cu o idee foarte bună. Ia-ne banii Zoso, eu mă abonez cu siguranță.
